2 februarie- Întâmpinarea Domnului

Sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului” sau „Prezentarea lui Isus în Templu” este amintită şi celebrată în fiecare an la 40 de zile de la Naşterea lui Isus. Este o sărbătoare a ofertei, întâlnirii şi a luminii iar Isus este cel care aduce lumina mult aşteptată într-o lume întunecată de păcat.

Maica Domnului şi Sfântul Iosif vin la Templu cu pruncul Isus ca să-l ofere Domnului şi pentru a-l prezenta comunităţii, respectând Legea lui Moise care cerea consacrarea sa ca membru în rândul poporului ales. Legea lui Moise prevedea că „orice prim născut de parte bărbătească să fie numit sfânt pentru Domnul”, în sensul de consacrat lui Dumnezeu.

Primi oameni din popor cu care s-a întâlnit şi care l-au recunoscut ca Mesia au fost bătrânul Simeon care era preot la Templu şi prorociţa Ana (fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer) care îl aşteptau la Templu. Cei doi reprezintă poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament care aştepta mântuirea promisă. 

 În Orientul Îndepărtat sărbătoarea era dedicată Maicii Domnului fiind numită până în anul 1960 „Purificarea Fecioarei” cu referirea la Legea Iudaică. Aceast eveniment este atestat încă din secolul al III-lea în Orient şi din sec. al VII-lea în Occident. Cel care a introdus sărbătoarea în calendarul Bisericii Romei a fost Papa Sergiu I şi a stabilit-o pentru ziua de 2 februarie.

Practica creştină ne spune că lumânările sfinţite la 2 februarie se aprind în case în timp de furtună, pericole şi moarte. Lumânările sunt numite „gromnice” cuvânt derivat din „grom” care însemnă „tunet” din limba polonă.  Se crede că sunt lumânări sacre care asigură protecţie, sunt adesea decorate cu inscripţii şi imagini religioase. În jurul anului 450 d.Hr., în Ierusalim oamenii au început obiceiul de a ţine lumânări aprinse în timpul Sfintei Liturghii a acestei sărbători.

Ziua de 2 februarie este şi Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, a fost instituită de papa Ioan Paul al II-lea în anul 1997. Aceste persoane sunt asemenea bătrânului Simeon şi a Anei Prorociţa care stau mereu aproape de altar, alegându-şi lăcaş în Casa Domnului.