Satul Traian

Satul Traian, face parte din Comuna Săbăoani, Jud.Neamţ, Moldova, România, cu aproximativ 1500 locuitori majoritatea de religie romano-catolică şi cu o minoritate restrânsă ortodoxă.
Un document din cadrul Episcopiei de Iaşi pomeneşte de faptul că după Legea Împroprietăririi din 1864, mai multe familii tinere s-au mutat de la Săbăoani pe marginea drumului principal E85.

În anul 1902, acelaşi document statistic, menţionează faptul că la Traian erau 42 familii catolice cu un total de 172 credincioşi, fiind filială a Parohiei Săbăoani.

Prima Biserică a fost construită între anii 1911-1920, sub călăuzirea mai întâi a părintelui Graţian Carpati-Săsăreanu şi apoi a părintelui Anton Bişoc, parohi de Săbăoani, pe locul unde este amplasată şi Biserica actuală. Iniţial lumea din sat donase pentru construirea Bisericii Catolice, un teren la intersecţia cu drumul spre Tămăşeni, adică acolo unde s-a construit Biserica Ortodoxă existentă şi acum.

Locaţia actuală i se datorează lui Adam Andrei Eva, care a donat 2.000mp şi a făcut astfel posibilă construirea primei Biserici. Aceasta avea o dimensiune de 22/ 11m cu trei navate în stil romanic, cu clopotniţa la nord, nu exact deasupra absidei ci un pic spre stânga Bisericii.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a unor crăpături datorate obuzelor căzute în zonă s-a făcut reparaţii şi renovări.
În anul 1968, Traianul devine Parohie de sine stătătoare, primul paroh fiind pr. Eugen Blăjuţ, având la acea dată 220 de familii şi circa 800 credincioşi.
În 1974, al doilea paroh pr.Anton Farţade, face o renovare consistentă, atât pe interior cât şi pe exterior cuprinzând şi acoperişul pe care-l vopseşte.
În 1988, pr. paroh Eronim Enăşoaie demarează lucrările referitoare la mărirea Bisericii care primeşte aprobare sub forma „reparaţiilor capitale”, însă proiectul se va concretiza începând cu 1991 când acelaşi paroh întocmeşte împreună cu arhitectul L. Belea şi ing. Baciu, proiectul de extindere şi consolidare a Bisericii.

Astfel ia naştere ceea ce se numeşte azi „a doua Biserica” din Traian. De fapt, aceasta păstrează pereţii laterali iniţiali, din cărămidă arsă, şi geamurile laterale, însă se măreşte atât la intrare, unde este construit turnul, cât şi în altar.
Practic Biserica este mărită cu 12 m lungime, lăţimea rămânând aceeaşi de 11m, fiind modificat total interiorul ei având o singură navată, este consolidată de stâlpi laterali din beton şi armătură de fier, care devin coloane portante, precum şi de grinzi de beton şi armătură.
Lucrările s-au intensificat intre anii 2013-2015, cu pr. Solomon Petre, Biserica fiind renovată în totalitate. Biserica actuală în stil romanic clasic cu Hramul „Sfinţilor Petru şi Paul”, are o lungime totală de 34/11m, înălţimea interioară totală de 12m, şi înălţimea exterioară cu tot cu cruce de 35m.
Biserica a fost sfinţită şi i s-a consacrat altarul la 22 august 2015, de către IPS Ioan Robu, fiu al satului, însoţit de PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă şi PS Petro Stefanou din Grecia.
În altar au fost aşezate relicvele următorilor sfinţi:
-Sfântul Iacob cel Mare apostol;
-Sfântul Papa Pius I, martir;
-Sfântul Sebastian, martir;
-Sfântul Padre Pio de Pietrelcina;
-Sfântul Papa Ioan Paul al-II-lea;
-Fericitul Ieremia;
-Fericitul Vladimir Ghika;
-Fericitul Anton Durcovici.