20 iulie-Ziua Mondială a Şahului

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat în data de 13 decembrie 2019 Rezoluţia prin care a decretat data de 20 iulie Ziua Internaţională a Şahului. Rezoluţia a fost propusă de mai multe ţări precum Cuba, Liban, Camerun, Armenia, Rusia, India, China. Conform Rezoluţiei 74/22, şahul permite consolidarea educaţiei, a egalităţii de gen, promovarea femeilor şi fetelor, a incluziunii, a toleranţei, a înţelegerii şi a respectului reciproc. Ziua Şahului a fost marcată încă din data de 20 iulie 1966 fiind instituită de Federaţia Internaţională a Jocului de Şah (FIDE), la propunerea UNESCO. Data de 20 iulie reprezintă ziua în care a luat fiinţă FIDE în anul 1924.

Şahul mai este numit şi „sportul minţii” deoarece dezvoltă inteligenţa, dezvoltă gândirea logică, îmbunătăţeşte concentrarea, îmbunătăţeşte memoria, dezvoltă creativitatea, întăreşte încrederea în forţele proprii, ajută în luarea deciziilor, îmbunătăţeşte performanţele scolare. Astăzi şahul este unul dintre cele mai populare jocuri din lume, jucat de milioane de oameni din întreaga lume. Se poate juca acasă, în cluburi, pe internet sau în turnee.

Cuvântul „şah” provine din cuvântul persan „shah” care înseamnă „rege”. Şahul este un joc de strategie între doi jucători. Piesele de şah sunt nişte figuri cu ajutorul cărora se joacă şah. Sunt 32 de piese în două culori alb şi negru. Fiecare jucător are 1 rege, 1 regină, 2 turnuri, 2 nebuni, 2 cai şi 8 pioni. Jucătorul de şah îşi bazează mutările pe cunoaşterea regulilor, pe analiză şi observaţie apoi pe judecata sa, după mutarea partenerului de joc are posibilitatea să vadă rezultatele procesului lui de gândire astfel, învaţă din această experienţă.

Există mai multe versiuni despre originea şahului, cele mai răspândite despre ele consideră ca ţara de origine ar fi India, Persia sau China. Originile şahului se pierd undeva în negura vremurilor rămânând doar legendele. Prima legendă cea mai cunoscută datează din perioada Imperiului Persan Sasanid (224- 651 d. Hr.) şi ne povesteşte despre un înţelept indian care hotărâse să îi dea o lecţie prinţului său prea orgolios. A folosit pentru acesta un joc nou încă necunoscut care prezenta personaje şi moravuri ale curţii regale. Piesa cea mai neajutorată fiind regele care este în permanenţă înconjurat de slujitorii săi modeşti fără de care nu s-ar fi putut descurca. Tânărul prinţ este entuziasmat de frumuseţea jocului învăţat şi îl întreabă pe înţelept în ce chip doreşte să fie recompensat. Acesta i-a întins o cursă cerând : „Mă mulţumesc cu grâul care s-ar putea obţine punând un bob pe primul pătrat al tablei se şah, două pe al doilea, patru pe al treilea, opt pe al patrulea şi aşa mai departe, dublând necontenit numărul boabelor din pătrat până la ultimul pătrat…” Când rezervele de grâu ale Indiei s-au terminat nu se acoperise nici jumătate din faţa tablei de şah. Înţeleptul indian ceruse o cantitate de grâu imensă, pentru strângerea căreia ar fi fost necesare câteva recolte ale întregului glob.

Cel mai timpuriu precursor al şahului modern datează din sec. al VI-lea, este un joc numit „chaturanga” fiind un joc similar dar mai vechi şi de origine indiană. Este cel mai vechi joc cunoscut care are două caracteristici esenţiale găsite în toate variantele ulterioare de şah (piese diferite având puteri diferite). Cuvântul „chaturanga” înseamnă „patru divizii (militare)” fiind prezentate de piesele care au evoluat: pionul, calul, nebunul şi turnul modern. Jocul Chaturanga a fost un joc de simulare de luptă care a reprezentat strategia militară indiană a vremii.

Şahul se răspândeşte rapid îndreptându-se spre Europa devenind o a doua patrie a şahului. Biserica prin „Index librorum prohibitorum” (Index de cărţi interzise) interzicea practicarea jocului de şah, interdicţie menţinută până la sfârşitul sec al XIV-lea. La epoca respectivă din cauza lipsei de ceasuri de control partidele se prelungeau foarte mult timp. Pentru a grăbi o partidă de joc s-au introdus zarurile, care o dată aruncate desemnau prin punctele rezultate piesa ce trebuie mutată. Cum zarurile erau joc de noroc interzis cu desăvârşire de biserică nu a trebuit mult timp ca interdicţia să se extindă şi asupra jocului de şah.

În sec. al XVI-lea apare şahul modern când se modifică regulile de joc, era un joc răspândit în Spania, Franţa, Anglia apoi Rusia de unde provin cei mai mulţi campioni mondiali de şah.

Curiozităţi despre Şah:

-Prima carte de şah apărută în România a apărut în anul 1872 şi a fost scrisă de şahistul româno-austriac Adolf Albin intitulată „Amiculu Joculu de Scachu Teoreticu şi Practicu”.

-În România, Campionatul Naţional de Şah a debutat în anul 1926 la Sibiu.

-Primul Campionat Mondial de Şah oficial a avut loc în anul 1886.

-Există campionate mondiale de şah rapid, blitz, prin corespondenţă, rezolvare de probleme şi şah aleatoriu Fischer.

-În anul 1933 Mihail Sadoveanu având pasiunea şahului scoate o carte numită „Aventurile şahului” astăzi o adevărată raritate.

-Prima carte de şah din istorie datează din anul 890 aparţinând medicului Abdul Abbas din Bagdad.

-Cea mai veche carte de şah cu caracter tehnic aparţine spaniolului Luiz Ramirez de Lucena numită „Arta şahului” tipărită la Salamanca din anul 1497, a introdus regula prin care piesa atinsă trebuie jucată.

-Cel mai popular set de piese sau setul standard de sah este cel numit „Staunton” care a fost creat de editorul englez Nathaniel Cooke şi care au fost fabricate pentru prima dată în anul 1849.

-Titlul de „Maestru” a fost creat de către ţarul rus Nicolae al II-lea care l-a acordat pentru prima dată în 1914 la cinci jucători în urma unui turneu disputat în Sankt Petersburg.

-Federaţia Mondială de Şah (FIDE) a fost fondată în anul 1924.

-Primul ceas de şah mecanic a fost inventat de Thomas Wilson în anul 1883, până atunci au fost folosite clepsidrele.

-În anul 1973 au fost inventate ceasurile digitale cu care se joacă şi astăzi. 

-Prima tablă de şah cu pătrăţele de culoare închisă-deschisă a fost realizată în Europa în anul 1090.

-Tabla de şah pliabilă a fost invenţia unui preot pasionat de şah în perioada în care biserica interzicea şahul prin anul 1125, astfel a reuşit să pară a fi două cărţi aşezate una peste alta.

-Există 3 muzee dedicate şahului şi anume în San Luis-SUA, Moscova, Ankara-Turcia.

Azi mai sărbătorim şi Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, Ziua Sfântului Ilie profet israelit care este ocrotitorul Forţelor Aeriene Române.