3 februarie-Sfântul Blaziu

Sfântul Blaziu sau Blasiu de Sebastia face parte din cei 14 sfinţi care sunt invocaţi pentru vindecarea anumitor boli. Este cunoscut şi venerat în Occident cât şi Orient de Biserica Catolică dar şi de cea Ortodoxă.

El a rămas în memoria creştinilor datorită unei minuni care îi este atribuită şi pe care a făcut-o în ziua în care urma să fie executat. Vindecarea unui băiat ce avea un os de peşte blocat în gât (trahee) şi astfel până în ziua de astăzi este invocat pentru vindecarea bolilor de gât.

Se ştie foarte puţin despre viaţa sfântului, a fost episcop în Sebasteia astăzi Sivas- Turcia dar şi medic. S-a născut în secolul al III-lea d.Hr. în Sivas- Turcia şi a murit în anul 316 d. Hr. prin decapitare pentru că a refuzat să renunţe la credinţa lui în Isus. În timpul conflictelor dintre împăraţii Constantin şi Licinius sfântul Blaziu a fost capturat de romani fiind bătut şi jupuit de viu cu dinţii pieptenului de scărmănat lâna. A suportat şi alte chinuri până i s-a tăiat capul cu spada.

În anul 732 moaştele sfântului trebuia să ajungă de la Sebaste la Roma dar călătoria a fost întreruptă de o furtună la Maratea- Italia. Moaştele Sfântului Blaziu erau într-o urnă de marmură: torecele, un femur, o porţiune din craniu şi braţul drept. Acum se află în Basilica San Biagio din municipiul Maratea-Italia.

Se spune că un lichid apos de culoare gălbuie se scurge în mod miraculos de pe coloanele şi pereţii capelei San Biagio, pe care credincioşii îl adună pentru a trata bolnavii. Papa Pius al IV-lea episcop de Cassano la acea vreme a fost cel care în 1563 a recunoscut lichidul drept „mană cerească” (manna di san Biagio).

În timpul sfintei liturghii celebrate în memoria Sfântului Blaziu se face o binecuvântare specială la gâtul credincioşilor prin impunerea unor lumânări încrucişate şi rostirea unei rugăminţi: „prin mijlocirea Sfântului Blaziu să te vindece Domnul şi să te apere de bolile de gât şi de orice altă boală, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.