Sfinţii Petru şi Paul

Sfântul Apostol Petru cunoscut sub numele de Simon Petru este fratele mai mare al Sfântului Apostol Andrei cel care l-a prezentat pe Petru lui Isus. Este considerat „primul Papă al Romei”, „întemeietorul Papalităţii” unul dintre primii discipoli ai lui Isus. Fondator împreună cu Sfântul Paul al Bisericii din Roma, s-a născut în Localitatea Betsaida, Galileea. Numele lui real este Simon şi a fost un pescar evreu căsătorit dar nu se ştie dacă a avut copii. Numele de Petru l-a primit de la Isus care s-a uitat la el şi i-a spus: „Tu eşti Simon fiul lui Iona, tu te vei chema Kepha” (în aramaică înseamnă „piatră”, tradus în latină „Petrus”).

În Evanghelia lui Luca întâmplarea spune că Petru a prins atât de mulţi peşti la îndrumarea lui Isus şi a fost atât de copleşit de situaţie încât a căzut în genunchi în faţa lui şi i-a zis: „Îndepărtează-te de la mine Doamne, pentru că sunt un om păcătos” dar Isus i-a spus: „Nu te teme, de acum te voi face pescar de oameni!”

Petru a recunoscut în El pe Mesia, fiul lui Dumnezeu. La întrebarea lui Isus despre ce cred apostolii despre el Petru a răspuns: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. Isus i-a spus: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, Ţie îţi voi da Cheile Împărăţiei Cerului, ceea ce vei lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”, de aceea este adesea pictat ca fiind un bătrân care ţine în mână o cheie mare şi o carte.

Petru a fost mereu numit „primul dintre Apostoli” a fost lângă Isus când a avut loc „Schimbarea la Faţă” în agonia din Grădina Ghetsimani, alături de Isus la „Cina cea de Taină”. A avut un rol important în patimile Mântuitorului după Înălţarea la cer al lui Isus. A luat rolul de conducător incontestabil al Apostolilor. El a vorbit primul mulţimii care se adunase după Coborârea Duhului Sfânt. A fost primul Apostol care a făcut minuni în numele Domnului. A avut un rol esenţial în răspândirea Evengheliei şi altor popoare.

Sfântul Petru i-a spus  lui Isus că îl va iubi întotdeauna dar în timpul patimilor Lui a avut o clipă de slăbiciune şi a spus: „Nu-l cunosc pe omul acesta”. Isus a prezis că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia Mare. După Înviere Isus s-a arătat Apostolilor şi l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubeşte şi Petru plin de căinţă spune: „Da Doamne, Tu ştii că te iubesc” iar Isus i-a răspuns: „Paşte oile Mele” reaşezându-l în misiune de Apostol.

După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei a plecat la Roma. Aici a fost martorul şi victima persecuţiilor Împăratului Nero. Sfântul Petru a fost răstignit în anul 64 d.Hr., pe Colina Vaticanului cu capul în jos la cererea lui declarând că „este nedemn de a muri la fel ca Domnul Isus”. Relicvele lui sunt păstrate sub altarul principal din Bazilica Sfântului Petru din Vatican, Roma, Italia, (Basilica di San Pietro) construită în anul 326 din ordinul Împăratului Constantin cel Mare. Simbolurile lui includ o cruce cu capul în jos, o barcă şi un cocoş;

Principala sărbătoare este pe data de 29 iunie dar el este sărbătorit şi pe data de 22 februarie sub numele de „Catedra Sfântului Apostol Petru” şi pe 18 noiembrie sub numele de „Sfinţirea Bazilicilor Sfântul Petru şi Sfântul Paul”.

Sfântul Paul (Pavel în varianta slavă) s-a născut într-un oraş istoric şi anume Tarsus din sud-centrul Turciei (în timpul Imperiului Roman a fost capitala provinciei Cilicia). Din părinţi ce vindeau şi fabricau corturi. Îşi dobândiseră titlul de cetăţeni romani deoarece făcea parte din tribul lui Benyamin. La circumcizie i s-a dat numele de Saul (Saul din Tars) probabil în amintirea primului rege al evreilor. Ca cetăţean roman avea şi un nume latin Paul era un obicei la acea vreme pentru evrei să aibă un nume evreiesc şi altul latin sau grec care să sune bine împreună Saul-Paul;

A fost crescut în religie evreiască apoi este trimis la Ierusalim să înveţe carte de la un învăţat evreu numit Gamaliel (reprezentant al Şcolii liberale fariseice). La început Paul i-a persecutat pe creştini chiar a participat la omorârea cu pietre a primului martir creştin Sfântul Stefan. A obţinut şi autorizaţia de a-i descoperi şi persecuta pe creştini. A intrat mai târziu în rândul Apostolilor după vestita sa convertire (Conversio Pauli- comemorată pe data de 25 ianuarie). În drumul său spre Damasc este învăluit într-o lumină şi îngenunchind a auzit o voce care spunea: „Saule, Salule pentru ce mă prigoneşti?” iar Saul a zis „Cine esti tu Doamne?” şi Domnul a zis „Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi”. Şi la îndemnat să-l caute pe marele preot Anania care îi va spune ce are de făcut. Ridicându-se şi-a dat seama că este orb iar după Botezul pe care l-a primit de la preotul Anania şi-a recăpătat vederea şi prezentându-se în Sinagogă a dat mărturie despre cele petrecute.

Din prigonitor al creştinilor Sfântul Paul devine cel mai neobosit predicator al cuvântului Evangheliei. A fost luat prizonier şi condus la Roma şi el ca şi Sf. Petru au căzut pradă persecuţiilor Împăratului Nero în anul 64. Condamnat pentru că era creştin prin decapitare tradiţia spune că dezlipindu-se de trup, capul a sărit de 3 ori pe pământ făcând să ţâşnească trei izvoare de apă, de aici şi numele de Tre Fontane fiind aproape de Roma. Simbolul caracteristic este reprezentat printr-o sabie şi o carte. În locul înmormântării astăzi se înalţă minunata Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor (Basilica di San Paolo fuori le mura) construită în cinstea lui din ordinul Împăratului Constantin cel Mare.

Cei doi discipoli ai lui Isus au fost atât de importanţi pentru dezvoltarea Bisericii noastre prin răspândirea credinţei creştine încât îi onorăm cu o zi de sărbătoare comună. Amândoi au murit martiri pentru credinţa lor în Isus în anul 64, pe data de 29 iunie. Biserica Catolică participă în întregime şi la celebrarea hramului celor două Bazilici închinate Sfântului Petru şi Sfântului Paul fixată pe data de 18 noiembrie.