Semnificaţia zilei de 1 Martie

Mărţişorul este un obicei specific românesc. Culoarea roşie semnifică focul, sângele şi soarele fiind atribuită femeii iar culoarea albă semnifică albul norilor şi limpezimea apelor fiind asociată cu înţelepciunea masculină. Şnurul semnifică împletirea inseparabilă a celor două principii feminin şi masculin.

Cercetările efectuate în România mai exact în  Localitatea Schela Cladovei, judeţul Mehedinţi, au descoperit amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de circa 8.000 de ani. Acestea erau formate din pietricele vopsite în alb şi roşu, fiind purtate la gât. Istoricul român Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă din aur sau argint prinsă cu aţă albă-roşie şi era purtat de copii în jurul gâtului.

Documentar mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu (1768-1848) fost boier, cărturar şi om de stat.  Iniţial mărţişorul era confecţionat din fire de lână alb şi negru reprezentând unirea contrariilor: vara şi iarna, lumina şi întunericul, frigul şi căldura, viaţa şi moartea. Cel mai vechi mărţişor identificat în România datează din anul 1879 şi are forma unei inimi de argint şi altul din anul 1898, care are forma unei rândunici în zbor.

În trecut fetele purtau mărţişor la gât în primele 12 zile ale lunii martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea cocorilor şi înflorirea copacilor. La acel moment îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac iar moneda o dădeau pe brânză pentru a avea tenul alb şi curat tot anul.

Există mai multe mituri cum că ar fi apărut mărţişorul -„Voinicul care a eliberat soarele”, „Lupta primăverii cu iarna”, „Fratele şi sora hanului” acesta este un obiect mic de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind Ghiocelul (vestitorul primăverii).

Mitul Babelor: se spune că în perioada 1-9 martie, românii îşi aleg câte o zi din săptămână, şi după cum va fi aceasta: noroasă, însorită, caldă, ploioasă, geroasă, aşa va fi tot anul celui ce şi-a ales ziua respectivă. Totul porneşte de la un personaj din mitologia românească- Baba Dochia, care ar fi fost fiica Regelui Decebal, aceasta avea un fiu pe nume Dragobete, care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei, şi pentru a-şi necăji nora într-o zi rece de iarnă. I-a dat un ghem de lână neagră, şi a trimis-o la râu să o spele şi să nu vină acasă până nu devine alb. A reuşit până la urmă să ducă la bun sârşit această sarcină grea ajutată fiind de Isus care i-a dăruit o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea.

Auzind povestea fetei Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece doar Mărţişor îi putea dărui o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în nouă cojoace în căutarea primăverii, şi pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se chimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă pe loc, transformându-se în stană de piatră, care se poate observa şi astăzi pe Muntele Ceahlău.

Ştiaţi că:

  – cel mai lung mărţişor din lume are 16.704 metri lungime, este împletit în patru, manual din fire albe şi roşii, confecţionarea a durat mai bine de un an, la el au lucrat 500 de oameni, aceasta aparţine Bibliotecii Regionale „Mihalachi Gheorghiev”din oraşul Vidin, Bulgaria, a fost omologat în anul 2015 de Cartea Recordurilor;

  – luna Martie era prima lună a anului pe vremea geto-dacilor, astfel că prima zi a Anului Nou era data de 1 martie, iar calendarul avea 2 anotimpuri: vară şi iarnă, asta până în anul 45 î.Hr., după această dată Iulius Cezar introduce Calendarul Iulian şi începutul anului este considerat 1 ianuarie;

– numele lunii Martie vine de la Marte, zeul roman al războiului, această lună era considerată favorabilă începerii războiului;

  – nu toţi poartă mărţişorul la piept, în unele zone şnurul mărţişorului este legat la mână, la gât sau la pieptul copiilor, aceasta se ofereau înainte de a răsări soarele pe data de 1 martie, în alte zone şnurul este legat şi la animale pentru a le proteja de rău, de boli;

– în vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri solare, ce aduce noroc, forţă, sănătate, frumuseţe şi fertilitate persoanei care poartă mărţişorul, ele erau purtate până când înfloreau copacii, şi apoi erau agăţate de crengile acestora;

– pe data de 1 martie se oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia oferind la rândul lor în ziua de 8 martie flori, mărţişoare şi mici cadouri;

– aţa roşie este considerată în tradiţia populară un talisman care te fereşte de deochi, de oamenii răutăcioşi şi invidioşi, mulţi părinţi obişnuiesc să prindă aţa roşie la încheietura mâinii stângi a bebeluşului, conform învăţăturilor Kaballiste, aţa roşie poartă o energie puternică, care poate influenţa viaţa şi soarta omului, şi că mâna stângă poate transmite aspectele negative ale corpului şi ariei noastre;