Epifania Domnului- 6 ianuarie

Cuvântul „Epifanie”, vine de la cuvântul grecesc „epifaneo” care înseamnă „arătare”, „descoperire”, „revelaţie”, „apariţie”, „arătarea Domnului”.

Sărbătoarea Epifaniei sau Iluminării, s-a născut în primele secole ale creştinismului în Orient, ea ajungând să devină universală din secolul al IV-lea. Epifania Domnului este o sărbătoare a luminii, a bucuriei, a credinţei, a căutării şi descoperirii. Dumnezeu a vrut ca bucuria naşterii Fiului său să ajungă la toată lumea. Cristos se arată nu numai iudeilor, care se consideră poporul ales ci şi popoarelor păgâne.

Biserica sărbătoreşte prima manifestare a Fiului lui Dumnezeu, făcut om în lumea păgână,  reprezentată de cei trei magi veniţi din Răsărit la Betleem şi care a devenit simbolul tuturor raselor, a naţiunilor lumii, a tuturor popoarelor pământului. Aceste popoare sunt chemate să formeze un singur trup, adică o singură Biserică.

După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod au sosit la Ierusalim magii veniţi din Răsărit şi au întrebat „Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiind că am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui.” Auzind acest lucru, regele Irod tulburat fiind de această veste, se preface că este interesat de acest eveniment. După ce i-a consultat pe arhierei şi cărturari (experţi în vechile Scripturi) îi îndreaptă pe magi spre Betleem zicându-le „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc şi când îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire ca să merg şi eu să mă închin lui”.

Mare a fost bucuria lor când au văzut din nou steaua dar şi mai mare a fost când intrând în grajdul sărăcăcios, l-au văzut pe copil cu Maria. Căzând în genunchi s-au închinat lui, şi-au deschis comorile şi i-au oferit daruri: aur pentru regalitatea Pruncului, tămâie pentru dumnezeirea sa şi smirnă pentru umanitatea şi moartea sa. În cele din urmă înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai meargă la Irod pe alt drum s-au întors în ţara lor.

Plecând spre ţările lor de origine, magii au luat cu ei pământ sfânt din Betleem pentru a zidi altare de închinare lui Isus, mărturisind tuturor convertirea lor, mărturisindu-l pe Dumnezeu.

Avându-i pe cei trei magi ca şi exemplu care descoperindu-l pe Cristos, n-au încetat să dea mărturie despre el. Şi noi să-i mulţumim lui Dumnezeu care ni s-a descoperit şi să-l rugăm să ne călăuzească mereu ca să-l putem vedea în ceruri faţă în faţă, aşa cum l-au văzut magii în ieslea din Betleem.