Castelul Sturdza, Miclăuşeni

Castelul Sturdza sau Palatul Sturdza de la Miclăuşeni, Jud. Iaşi, se află la 15 minute distanţă (12,5 km) de Comuna Săbăoani. Este un castel în stil neogotic construit între anii 1880- 1904 de către Gheorghe Sturdza şi de soţia sa Maria Sturdza (fiica scriitorului Ion Ghica). Gheorghe Sturdza îl moşteneşte de la tatăl său Alecu Sturdza sub formă de conac dar ei îl transformă într-un adevărat castel cu o arhitectură neogotică, inspirându-se din călătoria lor prin Germania, Franţa şi Austria.

Castelul a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din Jud. Iaşi din anul 2004, fiind format din 3 obiective: Biserica „Sf. Voievozi- Buna vestire” datând din anul 1787, Castelul Sturdza datând din anii 1880-1904 şi Parcul care are 30 hectare datând din secolul al XIX-lea.

Ecaterina, singurul copil al cuplului Sturdza, prin care se va încheia şi ramura miclăuşeană a familiei, se căsătoreşte în anul 1897 cu Şerban Cantacuzino fără a avea copii. Spre sfârşitul vieţii rămasă singură s-a călugărit sub numele de maica Macrina. Ea a donat Episcopiei Romanului în anul 1947, Castelul şi Parcul dar şi Biserica ctitorită de părinţii ei (biserica „Sf. Voievozi- Buna vestire”), cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.

Pentru o lungă perioadă de timp de Castel s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino şi mama sa Maria Sturdza, iar în timpul primului Război Mondial au adăpostit răniţii din lupte. Aici a fost invitat chiar George Enescu să le cânte răniţilor pentru a le mai alina durerile. În timpul celui de-al doilea Război Mondial tot Castelul a fost ocupat de armata sovietică lasând castelul fără multe obiecte de valoare.

După plecarea sovieticilor castelul rămâne nepăzit şi foarte mulţi localnici intră în castel şi fură tot ce le stă în cale. În anul 1950 au apărut comuniştii care au confiscat castelul şi l-au transformat în depozit de armament şi de grâne. În anul 1960 a fost înfiinţat un spital pentru copii cu dizabilităţi care a funcţionat până în anul 2001;

 Castelul Sturdza este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Construcţia are etaj şi mansardă, pereţii externi sunt decoraţi cu sculpturi cu relief puternic ieşit in afară printre care şi steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie şi o ramură de măslin sau elemente simbolice (dragoni, grifoni-mostru fantastic cu corp de leu, cu aripi, cap şi gheare de vultur, crucea şi şarpele, cavalerul medieval, un înger care ţine în mână un disc şi care avea rolul de ceas solar).

În interior plafoanele şi pereţii sunt pictaţi în ulei pe ele aflându-se înscrise numeroase dictoane (zicale) în limba latină: „ordo anima rerum”- ordinea este sufletul lucrurilor, deviza familiei: „utroque clarescere pluchrum”- frumuseţea străluceşte pretutindeni. La realizarea picturilor a participat şi Maria Sturdza ilustrând prin picturile sale multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin şi prieten apropiat al familiei.

Influenţele neogotice se regăsesc în decoraţiunile exterioare cum sunt turnuleţele gotice, armuri medievale, tâmplăria de la uşi şi ferestre, creneluri (deschizătură îngustă făcute din loc în loc, aflate în partea superioară în lungul parapetului), rozete (element decorativ circular care împodoboşte un obiect), ogivele de la intrarea în castel (element arhitectural format din intersecţia a două arce de cerc dispuse diagonal).

În fiecare an în luna septembrie se organizează „Festivalul Castelului Sturdza” cu tematică interbelică din anii 1918-1939, unde oameni vin costumaţi „ca pe vremea lui Caragiale”. Aşadar dacă vreţi să vă întoarceţi în timp şi să retrăiţi macar pentru o zi acele timpuri, nu ezitaţi să participaţi la acest festival frumos plin de rafinament şi parfum de istorie.