Cetatea Neamţului
Cetatea Neamţului este situată pe str. Aleea Cetăţii, Nr 1, la marginea de nord-vest a oraşului Târgu Neamţ şi la aproximativ 54 de minute (56,2 km) faţă de Comuna Săbăoani, Jud. Neamţ. Este o cetate medievală aşezată aproape de vârful cel mai înalt al Muntelui Pleşu, pe stânca Timuş. A fost una dintre cele mai importante fortificaţii în perioada medievală construită la sfârşitul secolului al XIV-lea în timpul domniei lui Petru Muşat (fost domnitor al Moldovei între anii 1375-1391).
Prima atestare documentară este menţionată pe data de 2 februarie 1395 în timpul expediţiei regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg în Moldova cu scopul de expansiune teritorială, înainte de a fi înfrânt de oştile lui Ştefan Muşat la Hindău, emite un act de cancelarie „ante castrum Nempch”. Confirmată şi de cercetările arheologice prin urme materiale şi monede de argint de la sfârşitul sec. al XVI-lea.
Cetatea a fost consolidată şi reconstruită de mai multe ori. Au fost făcute lucrări în timpul lui Ştefan cel Mare ce au constat în supraînălţarea vechilor ziduri ale cetăţii, construirea podului în formă de arc sprijinit pe 11 piloni de piatră şi ridicarea celor patru bastioane ale curţii exterioare.
Este transformată în Mănăstire de Vasile Lupu (fost domnitor al Moldovei) în anul 1646 apoi distrusă parţial de Dumitraşcu Cantacuzino (fost domnitor al Moldovei) în anul 1675. După distrugerea ordonată de Mihai Racoviţă (fost domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti) în anul 1717, cetatea îşi pierde total importanţa militară rămânând în paragină şi este distrusă de vreme sau de localnicii care foloseau piatra de la cetate pentru construcţiile proprii.
În anul 1866 este declarat monument istoric. Între anii 1968- 1972 au început lucrările de reconsolidare a zidurilor. Restaurarea a continuat şi după 1992 în cadrul programului Unesco. Între anii 2007-2009 cetatea a fost închisă fiind supusă unor lucrări de reabilitare şi restructurare realizate cu fonduri europene. A fost redată circuitului turistic naţional şi internaţional la 4 iulie 2009.
De-a lungul timpului Cetatea Neamţului a fost de mai multe ori asediată de polonezi şi supusă mai multor atacuri: primul atac din anul 1395 sub domnia lui Ştefan Muşat (fratele lui Petru Muşat) cetatea a rezistat împotriva trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. În anul 1476 sub domnia lui Ştefan cel Mare cetatea a rezistat atacului oastei de 200.000 de soldaţi ai lui Mahomed al II-lea (Fatih Sultan Mehmed, cel care a adus sfârşitul Imperiului Bizantin cucerind Constantinopolul). În anul 1691 a urmat asediul armatei polone condus de Ioan al III-lea Sobieski căreia i s-au opus 19 plăieşi viteji, făcând în tabăra adversă peste 50 de morţi.
Momentul istoric de vitejie şi nu numai l-a inspirat pe scriitorul Costache Negruzzi care a scris nuvela „Sobieski şi românii”, pe poetul Vasile Alecsandri care a scris „Cetatea Neamţului”, poetul Dimitrie Bolintineanu prin poemul „Muma lui Ştefan cel Mare”, scriitorul Alexandru Vlahuţă prin povestirea „În Munţii Neamţului” din volumul România Pitorească, scriitorul Ion Creangă prin „Amintiri din Copilărie”;
Aici, la Cetatea Neamţului domniţa Ruxandra (fiica domnitorului Vasile Lupu) şi-a găsit sfârşitul în mod tragic. Aceasta cade pradă unui complot pus la cale de un boier care era în slujba soldaţilor polonezi şi cazaci. Este răpită şi adusă la cetate, apoi torturată şi obligată să le spună unde este ascunsă averea tatălui ei. În final cedează şi le spune unde sunt ascunşi cei 19.000 de galbeni şi o decapitează chiar în faţa porţii Cetăţii Neamţului;
O vizită la Cetatea Neamţului ne ajută să înţelegem mai bine istoria ţării şi a domnitorilor ei. De ştiut că în fiecare vară se sărbătoresc „Zilele Cetăţii Neamţ”care se desfăşoară în interiorul Cetăţii şi cuprinde programe variate: spectacole de muzică medievală, demonstraţii de luptă în echipament de epocă, parade cu domniţe şi cavaleri, expoziţie de artă populară, dansuri folclorice, târguri de meşteri populari, şi multe alte surprize;
