Înălţarea Domnului

Înălţarea Domnului, este printre cele mai importante sărbători ale creştinilor şi are loc la 40 zile după Paşte (Învierea Domnului). În această zi sărbătorim Înălţarea trupească a Mântuitorului Isus în ceruri de pe Muntele Măslinilor lângă Betania. Oamenii se salută în această zi cu „Cristos s-a Înălţat!” şi „Adevărat s-a Înălţat!”.

Ziua Înălţării a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 68 d.H. Însă, primele dovezi scrise au avut loc în anul 332 d.Hr. în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor” unde Eusebiu din Cezareea menţionează despre această sărbătoare care se ţinea în aceeaşi zi cu Rusaliile la 50 de zile după Înviere. Abia la sfârşitul sec. al IV-lea şi începutul secolului al V-lea s-a sărbătorit la 40 zile după Înviere. Această dată a rămas până în ziua de astăzi neschimbată.

Deoarece data când se sărbătoreşte Paştele variază de la an la an, sărbătoarea Înălţării se mută odată cu ea. Se încadrează întotdeauna în ce-a de-a patruzecea zi de la Paşte. Întrucât Paştele cade întotdeauna într-o Duminică, Ziua Înălţării cade întotdeauna într-o zi de Joi. Este numită frecvent şi Joia Sfântă.

Conform Noului Testament Isus a coborât timp de 40 zile din cer pentru a fi alături de apostolii săi şi pentru a-i instrui cum să-şi ducă la îndeplinire învăţăturile. Le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre venirea Duhului Sfânt. Scopul lui Isus a fost de a spune lumii şi a le arăta tuturor oamenilor calea către Împărăţia Cerurilor şi că ea există cu adevărat. Este o amintire a Împărăţiei lui Dumnezeu în inimile noastre şi a Duhului Sfânt permanent, veghind şi protejându-ne.

Înălţarea nu indică absenţa lui Isus, ci ne spune că este viu în mijlocul nostru într-un alt mod nou. El nu mai este într-un loc anume în lume aşa cum a fost înainte de Înviere, acum este la dreapta lui Dumnezeu, prezent în fiecare spaţiu şi timp, aproape de fiecare dintre noi. De aceea nu suntem  singuri niciodată („Ştii că sunt cu tine mereu până la sfârşitul timpului”) e destul să ne îndreptam privirea spre cer să vorbim şi să cerem cu sinceritate („Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide!”).

Este o zi de pomenire a răposaţilor, aşadar credincioşii care au rude în cimitir vor putea merge la morminte, acolo unde împreună cu preoţii se vor ruga pentru iertarea păcatelor celor trecuţi în nefiinţă.

În această zi îi comemorăm şi pe:

  – preotul paroh  Cristofor Magallanes şi însoţitorii martiri mexicani din Guadalajara, Mexic, fiind persecutaţi de statul anticlerical, au fost executati prin împuşcare în data de 25 mai 1927, cu prilejul Jubileului din anul 2000 papa Ioan Paul al II-lea i-a canonizat;

  – Elena mama Împăratului Constantin cel Mare (Împărat Roman între 306-337) cunoscută şi sub numele de Helena Augusta. Iniţiază săpături pentru descoperirea lemnului Sfintei Cruci şi a mormântului Domnului şi identifică locul naşterii lui Isus, locul unde s-a înălţat la cer. A început construcţia unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem (Biserica Naşterii lui Isus) şi pe Muntele Măslinilor (Biserica Înălţării Domnului). Pentru grija pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea faţă de problemele creştinismului dar şi pentru credinţa puternică este cinstită ca Sfântă în întreaga creştinătate. A murit la vârsta de 80 de ani (anul 330) sicriul ei poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

  – Eugene de Mazenod, în anul 1816 a fondat Institutul „Oblaţii Misionari ai Mariei Imaculate” dedicat oamenilor uitaţi de societate şi educării săracilor. În anul 1837 a devenit Episcop de Marseille iar Arhiepiscop în anul 1851. A fost beatificat în data de 19 octombrie 1975 de papa Paul al VI-lea şi canonizat la 3 decembrie 1995 de papa Ioan Paul al II-lea. Ziua s-a de sărbătoare este 21 mai.

Din anul 2003 Ziua Înălţării Domnului a fost stabilită prin lege ca Sărbătoare Naţională a poporului român. Credincioşii ortodoxi în aceeaşi zi sărbătoresc şi Ziua Eroilor hotărâtă de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 4 mai 1920. Ca urmare a Tratatului de la Versailles ţările beligerante s-au obligat prin semnarea tratatului la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective. Astfel se comemorează ostaşii români şi cei străini care au murit în timp ce serveau în forţele armate. În semn de omagiu instituţiile publice vor ţine un moment de reculegere pentru eroii patriei.