Marele povestitor Ion Creangă

Ion Creangă a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români şi este considerat a fi unul dintre cei mai mari clasicii ai literaturii române, recunoscut şi astăzi datorită povestirilor şi basmelor sale. Data naşterii lui este incertă dar după propria-i mărturisire în „Fragment de autobiografie” s-ar fi născut pe 1 martie 1837 în Humuleşti, Jud. Neamţ sau la 10 iunie 1839 după un înscris oficial de nou-născuţi din Humuleşti.

Ce a studiat Ion Creangă: tinereţea lui este cunoscută din opera sa „Amintiri din copilărie” fiind cea mai însemnată operă a literaturii române. În anul 1847 începe Şcoala de pe lângă Biserica din satul natal fiind pregătit de dascălul din Humuleşti. Apoi este încredinţat de mama lui bunicului matern David Creangă care-l duce la şcoala din Broşteni. În anul 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele de Ştefănescu Ioan unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei care îl voia preot este înscris la Şcoala Catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). După desfiinţarea şcolii este silit să meargă în Iaşi absolvind cursul inferior al Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Socola între anii 1855-1859. În anul 1864 intră la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi al cărei director era Titu Maiorescu.

Interior Casa Memorială „Ion Creangă” Humuleşti, Jud. Neamţ

Ocupaţiile lui Ion Creangă: în data de 26 decembrie 1859 devine diacon la Biserica „Patruzeci de Sfinţi” din Iaşi, a fost învăţător la Şcoala Primară nr.1 din Iaşi. După ce timp de 12 de ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi în data de 10 octombrie 1872 este exclus definitiv din rândurile clerului deoarece a fost părăsit de nevastă, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia (ridicată în sec. al XVI-lea) şi s-a tuns „ca un mirean”(mirean-persoană care nu aparţine clerului) lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Este exclus şi din învăţământ în ciuda plângerilor şi protestelor sale câştigându-şi existenţa ca mandatar al unui debit de tutun.

             „Casa Creangă” din incinta Mănăstirii Golia, Iaşi

Întâlnirea cu Mihai Eminescu: în anul 1875 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. La îndemnul poetului între anii 1875-1883 scrie cele mai importante opere ale sale. Eminescu venea foarte des la casa lui Creangă din Ţicău şi chiar a locuit la el o perioadă când a fost destituit din postul de revizor şcolar. Acest lucru s-a datorat şi Ecaterinei Vartic care îl respecta pe Eminescu („conu Mihai”).

      Interior „Casa Creangă” din incinta Mănăstirii Golia, Iaşi

Cele mai cunoscute opere: Poveşti: Capra cu trei iezi (1875), Dănilă prepeleac (1876), Fata babei şi fata moşneagului (1877), Povestea lui Harap Alb (1877), Ivan Turbincă (1878), Punguţa cu doi bani (1875) şi altele. Povestiri: Acul şi Barosul (1874), Păcală (1880), Cinci pâini (1883), Inul şi cămeşa (1874), Prostia omenească (1874). Nuvele: Moş Nichifor Coţcariul (1877), Popa Duhul (1879). Romane autobiografice: Amintiri din copilărie (1879), Fragment de autobiografie. Scrisori adresate familiei şi scrisori adresate prietenilor.

                  Interior „Bojdeuca Ion Creangă”- Ţicău, Iaşi

Viaţa personală: Ion Creangă mai era numit şi „Ionică Torcălău” fiind o fire rebelă încă de când era copil. A fost căsătorit cu Ileana Grigoriu şi din spusele criticilor s-a căsătorit din interes doar ca să fie hirotonisit. Cei doi soţi nu au fost fideli unul altuia, Ileana înşelându-l pe Creangă cu un călugăr de la Biserica Golia în timp ce Ion Creangă avea o amantă în Iaşi. Drept urmare divorţul are loc în anul 1873 iar copilul Constantin revenindu-i în îngrijire lui Creangă. „Popa Smântână” cum era cunoscut în „târgul Ieşilor” din ceea ce spun criticii şi biografii despre viaţa sa nu avea tragere de preoţie, era un mare amator de vin şi iubea cu năbădai femeile fără să-l oprească nici sutana, nici nevasta şi niciun caz scrupulele. Cu soţia nelegitimă Ecaterina Vartic a trăit 17 ani din anul 1872 până la moartea lui.  Ecaterina Vartic încetează din viaţă la vârsta de 59 de ani în anul 1912. Scriitoul suferea de epilepsie şi înainte să moară se pare că a petrecut peste măsură în compania unui amic Ştefan Drăghici cu care a cutreierat străzile Iaşului acolo unde era extrem de cunoscut.

                   „Bojdeuca Ion Creangă” Ţicău, Iaşi

Familia lui Ion Creangă: Ion Creangă a fost primul dintre cei cei 8 copii ai lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi a soţiei sale Smaranda născută Creangă. Cei şapte fraţi sunt: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie iar Zahei, Maria şi Ileana au murit în anul 1919. În anul 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica „Patruzeci de sfinţi” din Iaşi. La 19 decembrie 1860 se naşte unicul său fiu Constantin. Fiul său ajunge ofiţer şi se căsătoreşte în anul 1886 cu Olga Pătru fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut 4 copii: Laetitia, Horia, Silvia şi Ion (Ionel). Horia şi Ion Creangă aveau să devină arhitecţi renumiţi ai perioadei interbelice. După ani de suferinţă şi numeroase concedii de boală Ion Creangă moare la vârsta de 52 de ani pe data de 31 decembrie 1889 în urma unui atac cerebral şi este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Primul Muzeu Literar din România este „Bojdeuca lui Ion Creangă” sau „Bojdeuca din Ţicău”, este casa în care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă marele povestitor între anii 1872-1889. Casa datează din anul 1842 şi a devenit Muzeu Memorial în data de 15 aprilie 1918.                       

Casa se află pe strada Simion Bărnuţiu nr.4, Iaşi. Este recunoscut pentru faptul că şi marele poet Mihai Eminescu care era bun prieten cu Ion Creangă, a locuit aici pentru o jumătate de an în anul 1876. Aici la casa din Ţicău scriitorul deţinea un număr mare de pisici iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa sa.

               Interior „Bojdeuca Ion Creangă” Ţicău, Iaşi

Citate celebre Ion Creangă: „Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă”, „Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”, „Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoală, ba nici în spitale”, „Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele”.