Răscoala împotriva ocupaţiei ruseşti

La 24 aprilie 1831 s-a petrecut un episod unic în istoria Moldovei.

Regulamentul organic le impunea ţăranilor mărirea impozitelor, a numărului zilelor de clacă (muncă gratuită), a birului (contribuţie), nemulţumirea a atins punctul culminant când li s-a cerut să-şi dea copii la oaste (serviciu militar).

Satele din jurul Romanului s-au grupat, încă de la începutul anului 1831, în jurul Săbăoaniului, fiind localitatea centrală şi cea mai mare din zonă (peste 230 gospodării).

La 20 februarie 1831, satele Răchiteni, Adjudeni, Buruieneşti, Luţca, Tămăşeni, Sterpu, Rediu, Sagna, Fârteşti, Oţeleni, Săbăoani, Pildeşti, Gherăieşti, au semnat un document prin care se obligau să nu dea oameni pentru armată. În cazul în care un sat nu şi-ar fi respectat angajamentul, celelalte i-ar fi dat foc.

Conform unui raport al viceconsului prusian la Iaşi, satele se anunţau între ele prin semnale, nimeni nu era lăsat să intre în sat, fiecare purta arma care i se potrivea (secure, furcă, sapă, hârleţ..), precum şi o legătură de fân cu care trebuia să dea foc satului în caz că erau nevoiţi sa-l părăsească.

Într-o zi de luni pe data de 24 aprilie 1831, au venit în Săbăoani pentru reprimarea răscoalei, 1000 de infanterişti însoţiţi de 500 de călăraşi din armata rusă de ocupaţie. După ce au simulat că se întorc spre Roman, pentru a-i deruta pe oameni, au intrat în sat şi au înconjurat cimitirul unde erau refugiaţi oamenii adunaţi din Săbaoani şi satele vecine. Este vorba ce cimitirul vechi care împrejmuia Biserica anterioară celei actuale.

Comandantul armatei ruseşti a încercat să rezolve conflictul explicând oamenilor că recrutarea era necesară pentru binele ţării. La răspunsul negativ armata rusă a tras trei salve pentru intimidare dar mulţimea a trecut la atac cu pietre, ciomege, cuţite.., vreme de aproximativ 20 minute s-a dat o luptă corp la corp, după care pe turnul Bisericii şi-a făcut apariţia steagul alb de pace şi supunere.

Conform relatărilor trimise la Roma de superiorul catolicilor, în timpul încăierării au fost ucişi 2 ofiţeri ruşi, 30 oameni din Săbăoani, 4 din Pildeşti, 3 din Gherăieşti, 1 din Prăjeşti, 1 din Barticeşti şi 5 ortodocşi, de asemenea au fost răniţi grav alţi 35 oameni care apoi au murit în zilele următoare.

În cimitirul vechi au fost înmormântaţi 40 oameni cărora li se cunosc numele şi vârsta. Celor 24 de eroi din sat care au murit la 24 aprilie 1831, li se adaugă alţi 8 decedaţi în zilele următoare (30 aprilie-26 mai) din cauta rănilor grave. Alţi 8 sunt din celelalte sate: 5 din Gherăieşti, 2 din Iugani şi 1 din Prăjeşti. Printre ei se află oameni cu vârsta între 16-80 ani.

În memoria celor căzuţi, pe data de 7 august 2011 în centrul Săbăoaniului, a fost dezvelit şi sfinţit un monument, realizat de sculptorul Florin Zaharescu, acest eveniment a marcat 180 ani de la Răscoala de la Săbăoani.

Într-o atmosferă de sărbătoare în prezenţa episcopului auxiliar Aurel Percă, fiu al acestei comunităţi, împreună cu un sobor de preoţi, au săvârşit o Liturghie cu slujbă de pomenire. Oamenii s-au rugat şi şi-au amintit de cei care s-au ridicat împotriva nedreptăţilor.

„Răscoala de la Săbăoani a fost, se pare, singura răzvrătire a maselor din Moldova împotriva ocupaţiei ruseşti din timpul Regulamentelor organice. Ea a avut însă un caracter local şi nu a influenţat situaţia la nivelul întregului sat”, a declarat istoricul Radu Gheorghe.

Sursa:
www.ercis.ro
www.ziarullumina.ro