Sfântul Andrei -„cel dintâi chemat”
Sfântul Andrei sau Apostolul Andrei a fost unul dintre cei doisprezece apostoli principali ai lui Isus şi fratele lui Simon Petru. Originar din Localitatea Bestaida, Galileea, în nordul Israelului de profesie pescar. De aici şi tradiţia cum că Isus i-a chemat pe el şi Simon Petru să fie discipolii săi spunând că îi va face „pescari de oameni”.
Numele Andrei provine din greaca veche „anthropos”care înseamnă „fiinţă umană”, derivat din cuvântul „andros” care înseamnă „bărbat”, „viteaz”. Este patronul mai multor ţări: România, Rusia, Ucraina, Grecia, Scoţia (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei). Este şi patronul mai multor oraşe: Napoli, Ravenna, Bordeaux, Brugge, Patras, Brescia, Amalfi, Mantua. Deoarece era pescar Sfântul Andrei era considerat de marinarii şi pescarii greci drept ocrotitorul lor.
A fost primul apostol chemat de Isus („Protokletul”) şi primul care a pretins că Isus este Mesia, întrucât Evanghelia după Ioan consemnează că Andrei l-a urmat pe Isus înaintea oricăruia dintre ceilalţi apostoli. La început Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul care i-a insuflat dragostea pentru mult-aşteptatul Mesia. După botezul lui Isus, Ioan a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”, lăsându-l pe Ioan, Andrei l-a urmat pe Isus, devenind astfel primul apostol.
După Rusalii (coborârea Duhului Sfânt), apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim începând formarea Bisericii. În jurul anilor 49-50 d.Hr. a avut loc Sinodul Apostolic aici s-au întâlnit apostolii şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Iar apostolului Andrei i-a revenit să meargă în părţile Mării Negre, regiunea Scythia Minor aflată lângă Tracia (teritoriul Dobrogei de astăzi), predicând astfel sciţilor şi tracilor.
Mai întâi a fost prin Asia Mică alături de fratele său Simon Petru apoi a trecut în Peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de astăzi, ajungâng în Scythia unde s-a oprit un timp. La sfârşit ajungând până în sudul Rusiei de astăzi, după aceea s-a întors în Grecia consolidând comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alţi apostoli, ajungând în cele di urmă în oraşul Patras.
Biserica Sf. Andrei, Patras- Grecia
Tradiţia spune despre prezenţa Apostolului Andrei în părţile Dobrogei, unde acesta şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-o peşteră. În anul 1943 episcopul Constanţei, Chesarie Păunescu a sfinţit acest loc sub denumirea de „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, aflată în apropierea localităţii Ion Corvin, Jud. Constanţa. În prezent se află ridicată o mănăstire în cinstea lui.
Interior Peştera Sfântului Andrei
Sfântul Andrei a fost martirizat în timpul împăratului Nero prin răstignire în oraşul Patras, Grecia. Pe data de 30 noiembrie în 60 d.Hr., fusese torturat şi răstignit pe o cruce în formă de X, numită crux decussata (saltire) la cererea lui, considerând ca şi fratele său Petru „că nu este demn de a muri la fel ca Isus”. Crucea este acum cunoscută sub denumirea de „Crucea Sfântului Andrei”.
După moartea Sfântului Andrei, moaştele sale au fost păstrate de creştinii din Patras. O parte din acestea au fost duse la Constantinopol în jurul anului 350 de către împăratul Constanţiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) şi le aşează în Biserica Apostolilor până în jurul anului 850. O mică parte din relicve au fost duse şi in Scoţia dar în data de 14 iunie 1559 au fost distruse de susţinătorii reformei scoţiene. Trupul rămâne întreg până în anul 850 când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul (care a fost întemeietorul dinastiei macedonene şi iniţiatorul renaşterii artei bizantine) la rugămintea locuitorilor din Patras le înapoiază capul Sfântului Andrei. În Patras se află şi o parte din rămăşiţele crucii pe care a fost răstignit Sf. Andrei.
Capul Sf. Andrei, Patras-Grecia
Relicve ale Sfântului Andrei se află în oraşele Amalfi şi Florenţa din Italia, în oraşul Patras, Grecia, în oraşul Edinburgh, Scoţia, în oraşul Koln, Germania, în oraşul Kiev, Ucraina.
În anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României” şi ziua de 30 noiembrie este instituită ca sărbătoare legală. În această zi nu se lucrează, prin legea nr.147 din 23 iulie 2012. Sărbătoarea marchează şi debutul sezonului sărbătorilor de iarnă.
Crucea este prezentă în cultura europeană, în arta religioasă, în viaţa practică, în simbolistica unor regiuni sau forţe politice, în simbolistica unor ţări, în codurile europene rutiere: un astfel de simbol poate fi găsit la traversarea unei treceri cu calea ferată. Crucea este cea care atenţionează că se apropie o cale ferată.